Interviu Grigore Vieru: „Vom avea atâta ţară câţi martiri vom avea!”

În perioada 20-22 mai 2008, Grigore Vieru, alături de câţiva artişti basarabeni, membri ai Teatrului Poetic “Alexei Mateevici” din Chişinău, au susţinut în Brăila, pe scena Teatrului “Maria Filotti” două spectacole cu tematica “Laudă limbii române”, precum şi o întâlnire cu elevii Colegiului Naţional “Gh.M. Murgoci”. Grigore Vieru a avut amabilitatea să ne acorde un interviu. În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca , poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. A încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie, la două zile după accident, în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac.

În mai 2008, la Brăila, Grigore Vieru a avut amabilitatea să răspundă în scris câtorva întrebări formulate de subsemnatul, în calitate de redactor al Ziarului de Brăila.

 

  • Vă rog să comentaţi, pentru început, câteva din propriile dumneavoastră aforisme.
  • De acord.
  • “Cât caracter, atâta ţară.”
  • S-au dat numeroase definiţii caracterului. Încerc să formulez şi eu una. Caracterul reprezintă puterea de a te lăsa răstignit pe crucea suferinţei în numele unei idei. Dar asta nu-i destul. Mai trebuie să fii atât de drept în ideea ta, încât Dumnezeu să-ţi dea şi puterea de a a reînvia după urcarea pe cruce. Oare nu s-a păstrat vie în conştiinţa naţională amintirea lui Brâncoveanu rămas ca un exemplu nemaiîntâlnit pe faţa pământului?! Vom avea atâta ţară câţi martiri vom avea.
  • “Moldovenii care au fost cuminţi merg la Moscova atunci când mor.”
  • Am parafrazat un aforism al lui Balzac. Şi m-am referit la politicieni, bineînţeles. A fi cuminte ca politician în Republica Moldova înseamnă a îndeplini strict poruncile Moscovei. Aproape toţi politicienii de la noi, care au fost cuminţi în acest sens, când au îmbătrânit sau când au fost nevoiţi să plece de la putere şi-au găsit raiul la Moscova. Cei mai mulţi au preferat acest rai în locul credinţei, a limbii române şi a istoriei strămoşilor noştri.
  • “Mi-ar fi ruşine să întreb pe maica mea dacă-i româncă sau nu.”
  • În 1989, am publicat un poem dedicat frumuseţii şi vechimii limbii noastre, pe care-l intitulasem “Limba noastră cea română”. La o plenară a comitetului central al partidului comunist din RSS Moldovenească, am fost dur criticat pentru acest poem de către primul secretar. Critica apăruse şi în ziare. Se scria negru pe alb că eu îmi jignesc propria mamă, care a vorbit moldoveneşte, iar nu româneşte. Ar fi o ruşine, m-am gândit atunci, s-o ispitesc pe mama, care asculta în Biserică slova biblică tradusă într-o perfectă limbă română şi care cânta cu dragoste doinele româneşti.
  • Domnule Grigore Vieru, tragedia ne ţine în viaţă?
  • Nu doresc niciunui popor să-şi tragă existenţa etnică din sevele tragediei. Hrănit cu sevele ei, poţi deveni mai puternic, mai rezistent, mai îndârjit, dacă şi caracterul se alimentează din aceeaşi sursă. Dar te şi poţi prăbuşi uşor. Întrebarea este dacă acest neam este ori nu înzestrat azi cu minunea acelui caracter care poate preschimba suferinţa într-o curgere luminoasă şi firească a vieţii în propria lui matcă naţională.
  • Am impresia că a vorbi despre limba română tinerilor de azi, este ca şi cum ai vorbi despre suflet unor atei. Cum comentaţi acest fapt?
  • Avem, din păcate, şi tineri rătăciţi, care vor să se căpătuiască rapid şi fără muncă, dar avem şi destui tineri excepţionali, care se pot arunca în foc în numele dreptăţii naţionale.
  • Ce viitor are cruciada pe care o purtaţi?
  • Cruciada o poartă alţii. Noi ne purtăm crucea. Astfel, am ajuns în preajma viitorului nostru. Acest viitor încolţeşte azi în mod natural în credinţa strămoşilor noştri în limba română, în scrisul latin, în istoria românilor. Toate astea înseamnă prima etapă a reunirii cu Ţara. De aici vine şi înverşunarea comunistă împotriva acestor valori supreme.

A consemnat Codrin Vasiloancă

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
© copyright
Aveţi toată libertatea de a cita acest text, sau părţi din acest text, asumându-vă obligaţia morală şi juridică, sub sancţiunea legii copyrightului, de a preciza numele autorului, denumirea lucrării din care face parte textul citat, sursa citării (www.argozine.wordpress.com). În caz contrar, pentru a repara daunele morale şi de imagine produse prin acţiunea de plagiat, revista ARGO va apela arbitrajul justiţiei.
Anunțuri

Despre kodrins

Licenţiat în litere, master în filosofie, eseist, instructor de Go, campion al României la Go în calitate de jucător şi de antrenor, căsătorit, doi copii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: