Inteligenţa emoţională – resursă în dezvoltarea personală a elevilor de prof. psiholog Silvia Banea, C. J. R. A. E. Galaţi

 

Cuvântul emoţie provine de la latinescul emotionis, în traducere ,,impulsul ce aduce reacţii”. În psihologie, emoţia este definită ca o modalitate de percepţie a elementelor şi relaţiilor dintre realitate şi imaginaţie, exprimată fizic prin intermediul unor funcţii fiziologice, ca expresia facială sau ritmul cardiac şi ducând până la reacţii de conduită precum agresivitatea sau plânsul. Emoţiile noastre constituie factorii care ne influenţează cel mai mult modul în care reacţionăm, luăm decizii, ne raportăm la propriul sistem de valori şi, nu în ultimul rând, comunicăm cu ceilalţi. Iar inteligenţa emoţională reprezintă capacitatea de a alege în mod conştient acţiunile care ne permit să obţinem rezultate optime în relaţia cu noi înşine şi cu ceilalţi. Cu alte cuvinte, aceasta ne redefineşte imaginea despre lume şi oameni. Acest tip de inteligenţă se formează de la o vârstă fragedă şi ţine de sentimente şi capacitatea de a comunica cu cei din jur. Ea reflectă abilitatea de a conştientiza ce sunt sentimentele,  emoţiile şi de a le identifica, de a le împărtăşi celorlalţi, de a diferenţia propriile trăiri de ale altora, pentru a-i înţelege.

Conceptul de inteligenţă emoţională a fost formulat pentru prima dată în S.U.A. (1990), de Wayne Leon Payne în teza sa de doctorat. Autorul defineşte „inteligenţa emoţională ca fiind o abilitate ce implică o relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă.” Raportându-se la coeficientul de inteligenţă (IQ), cercetătorii Peter  Salovey şi John Mayer au introdus termenul de coeficient emoţional (EQ) arătând că persoanele cu EQ înalt sunt mai fericite, mai sănătoase şi mai eficiente în relaţiile pe carele stabilesc. Ele prezintă echilibru între emoţie şi cogniţie, îşi conştientizează clar propriile emoţii, manifestă empatie şi compasiune pentru alţii şi au un nivel ridicat de stima de sine. Spre deosebire de IQ, EQ poate fi educat, crescând pe măsura auto-monitorizării şi autoformării. Dezvoltarea emoţională sănătoasă a copiilor este esenţială atât pentru capacitatea lor de învăţare, în prima parte a vieţii, cât şi pentru succes şi fericire la vârstele adulte. Consecinţele practice ale nivelului EQ se concretizează în starea psihică generală. Inteligenţa emoţională este definită ca fiind capacitatea unei persoane de a recunoaşte şi diferenţia propriile trăiri, de a le gestiona şi de a le folosi eficient în modul de gândire şi acţiune (Salovey şi Mayer, 1990.

Conform lui Peter Salovey, inteligenţa emoţională cuprinde cinci dimensiuni: conştiinţa de sine, direcţionarea  emoţiilor, motivaţia, recunoaşterea emoţiilor celorlalţi, gestionarea relaţiilor. Reuven Baron grupează componentele inteligenţei emoţionale ţinând cont de aspectul intrapersonal, aspectul interpersonal, adaptabilitate, controlul stresului, dispoziţie generală. Daniel Goleman, cercetător în ştiinţele comportamentale, a preluat acest concept alături de teza pe care o promova: “IQ-ul nu garantează succesul în viaţă”. În 1995 a publicat Inteligenţa Emoţională, o carte ce a provocat o adevărată revoluţie. Defineşte inteligenţa emoţională ca fiind abilitatea unei persoane de a înţelege şi a-şi gestiona eficient emoţiile sale, de a înţelege şi a se descurca cu emoţiile celor din jur în scopul creării unor relaţii adecvate cu ceilalţi şi a creării unui echilibru emoţional atât intrapersonal cât şi interpersonal. Inteligenţa emoţională oferă : „un avantaj în orice domeniu al vieţii, atât în viaţa intimă şi romantică cât şi în regulile tacite care guvernează politicile organizaţionale.” (Goleman, 1995).

Inteligenţa emoţională se referă şi la capacitatea unei persoane de a fi în stare să se motiveze şi să persevereze în faţa frustrărilor, de a-şi stăpâni impulsurile şi de a amâna satisfacţiile, de a-şi regla stările de spirit, de a fi stăruitor şi de a spera (Goleman, 2008).  Definirea inteligenţei emoţionale este focalizată pe ideea înţelegerii, controlului şi folosirii adecvate a emoţiilor şi sentimentelor. Din această perspectivă, persoanele care-şi stăpânesc sentimentele şi care abordează eficient sentimentele celorlalţi au foarte multe avantaje în  orice domeniu al vieţii (relaţii sentimentale sau relaţii profesionale), realizând o mai bună performanţă generală comparativ cu celelalte persoane.

Exemplul lui Daniel Goleman: …doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul era premiant la şcoală şi foarte apreciat de adulţi. Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi. Celor doi copii le iese un urs în cale. Primul face repede nişte calcule şi ajunge, dezamăgit, la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt se apleacă foarte calm, îşi verifică pantofii şi îşi strânge mai bine şireturile. Primul, foarte trist, îi spune că a făcut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: „Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta“.

După Daniel Goleman,  EQ se compune din următoarele constructe:

CONŞTIINŢA DE SINE – presupune capacitatea de identificare a principalelor emoţii ce sunt trăite de o persoană, denumirea acestora şi înţelegerea cauzelor care au stat la baza manifestării lor;

AUTOCONTROLUL – constă în capacitatea de autocontrol a emoţiilor cu încărcătură energetică negativă ( frustrare, furie, antipatie, etc.);

MOTIVAŢIA – presupune utilizarea performantă a emoţiilor, capacitatea de concentrare pe sarcină, menţinerea nivelului energetic optim în vederea finalizării acţiunilor demarate, auto-controlul la nivelul impulsivităţii;

EMPAŢIA – desemnează capacitatea de detaşare de propria personalitate, înţelegerea celuilalt, creşterea abilităţilor de ascultare, de înţelegere a psihismului celorlalţi;

APTITUDINI SOCIALE – dezvoltarea abilităţilor de a analiza şi înţelege relaţiile interpersonale, capacitatea de a negocia neînţelegerile şi de a rezolva conflictele, activarea comportamentului pro-social, capacitatea de a fi cooperant, participativ, democratic în raporturile sociale.

Un nivel crescut al EQ, conferă persoanei: un autocontrol optimal (asupra emoţiilor, dispoziţiilor, şi sentimentelor, dar şi asupra gândurilor sentimentelor şi acţiunilor), imagine de sine pozitivă, capacitatea de a face faţă stresului şi de adaptare la schimbare, capacitate empatică şi de relaţionare eficientă cu ceilalţi, perspectivă realistă în proiectarea, monitorizarea şi îndeplinirea obiectivelor personale şi cu impact social

EQ poate fi educat, crescând astfel nivelul inteligenţei emoţionale, pe când IQ se obţine pe băncile şcolii şi după adolescenţă, de regulă, rămâne constant toată viaţa.

EQ funcţionează bine şi rapid în orice situaţie, pe când IQ funcţionează bine doar în situaţia în care individul este calm.

EQ contribuie în proporţie de 80% la succesul profesional şi personal, pe când IQ doar 20%.

EQ înseamnă a şti cum să te descurci într-o situaţie, pe când IQ însemnă să ştii teoretic ce trebuie să faci în acea situaţie.

Stein şi Book (2003) afirmă că inteligenţa cognitivă (IQ) poate prezice între 1% si 20% succesul la locul de muncă în timp ce inteligenţa emoţională (EQ) este direct responsabilă de reuşită în proporţie de 27-45%.

Competenţele bazate pe inteligenţa emoţională (EQ) sunt învăţate prin educaţie şi exerciţii. O persoană inteligentă emoţional este alertă, conştientă, ea trăieşte observând permanent ce se întâmplă în interiorul propriei fiinţe şi în jurul ei. Recunoaşte şi acceptă

„ceea ce există”. Trăieşte în universul lucrurilor aşa cum sunt ele şi nu cum şi-ar dori respectiva persoană să fie.

Abilităţile pe care cadrele didactice este important a le forma elevilor vizează:

• Percepţia şi expresivitatea emoţională / cunoaşterea emoţiilor;
• Abilitatea de a identifica şi exterioriza adecvat sentimentele, capacitatea de a recunoaşte sentimentele atunci când ele apar şi de a nu le elimina dacă nu ne convin;
• Conştiinţa de sine, conştientizarea propriilor sentimente, construirea propriului “sistem de lucru” cu acestea;
• Adecvanţa emoţională – abilitatea de a identifica şi încadra propriile sentimente şi ale altora şi comunicarea acestora;
• Utilizarea emoţiilor emoţiilor în mod constructiv;
• Abilitatea de a permite emoţiilor să te conducă spre esenţa problemei;
• Abilitatea de a folosi propriile sentimente în procesul de luare a deciziilor;
• Automotivarea – emoţiile ne fac mai puternici sau mai neputincioşi.

 

Împărtăşirea sentimentelor:

• Abilitatea de a înţelege semnificaţia emoţiilor şi dinamica lor;
• A înţelege scopul emoţiilor, beneficiile secundare pe care le implică;
• A controla dinamica emoţiilor;
• Distinge conexiunea între comportamente şi atitudini;
• A sesiza trebuinţele emoţionale nesatisfăcute;

 

Managementul emoţional  –  gestionarea emoţiilor:

• Abilitatea de a ghida emoţiile în scopul dezvoltării personale, capacitatea de a aborda emoţiile neplăcute, după ce am acceptat că le simţim responsabilitatea faţă de propriile sentimente;
• Abilitatea de a transforma emoţiile negative în oportunităţi pozitive de învăţare şi dezvoltare.

 

Un mic exerciţiu de auto-evaluare: cum aţi răspunde la următoarele afirmaţii?

1. Identific cu uşurinţă cauzele stărilor mele sufleteşti.
2. Îmi este suficient să observ mimica celor din jur pentru a realiza ceea ce simt ei.
3. Reuşesc să îmi schimb starea de spirit pentru a fi mai eficient în activitatea mea.
4. Sunt capabil să folosesc emoţiile celorlalţi pentru a-i conduce spre ceea ce vreau eu.
5. Sunt capabil să numesc emoţiile pe care le simt într-o anumită situaţie.
6. Intru cu uşurinţă în “pielea” celorlalţi.
7. Sunt capabil să găsesc partea bună a lucrurilor, chiar şi în situaţii neplăcute.
8. Reuşesc să-i fac pe ceilalţi să înţeleagă cum mă simt într-un moment dat.

 

Sugestii pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale:

• Ţine cont că emoţiile, ca de altfel şi fericirea ta, stau în mâinile tale.
• Stăpâneşte-ţi mânia.
• Încearcă să priveşti lucrurile din perspectiva celorlalţi.
• Ia-ţi, din când în când, câte o pauză.
• Încearcă să mergi pe picioarele tale, nu te baza mereu pe unul sau pe altul.
• Încearcă să fii delicat, atent, politicos cu colegii pe care oricum nu ai cum să-i eviţi.
• Evită-i pe cei care încearcă să te pună într-o situaţie de inferioritate sau nu-ţi respectă sentimentele.
• Foloseşte-ţi energia pentru a-ţi analiza propriile acţiuni, decât să-ţi pierzi timpul criticându-i pe alţii.
• Încearcă să nu te autodistrugi prin stres, gânduri negre, superstiţii.
• Încearcă să faci haz de necaz în caz de necaz.
• Fii constructiv şi preia din comportamentul celorlalţi ceea ce ţi se potriveşte.
• Fii cinstit cu tine însuţi; recunoaşte atunci când greşeşti.
• Nu te teme de cuvinte mari: laudă-te (pentru că meriţi) şi laudă-i pe colegii tăi (nu pierzi nimic dacă recunoşti meritele celor din jurul tău.

 

Reguli simple pentru o bună gestionare a emoţiilor:

• Ai răbdare cu tine, dar şi cu cei de lângă tine.
• Fii sincer.
• Evită critica excesivă, comentariile umilitoare, ironia.
• Evită calificativele negative.
• Bucură-te şi de micile succese.
• Conştientizează nevoile tale şi ale celorlalţi
• Identifică ceea ce îţi place şi ceea ce nu îţi place.
• Alege ceea ce te avantajează
• Respectă dorinţele tale, dar şi pe ale celorlalţi.
• Adoptă o atitudine pozitivă!

 

Bibliografie:

 

Vernon A. (2006), Dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Educaţie raţional emotivă şi comportamentală cls. V-VIII, Editura ASCR, Cluj- Napoca.

Goleman D. (2008), Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti.

Rocco M. (2001), Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi.

Etichete: adolescent, dezvoltare personală, inteligenţă emoţională, Payne