S-a ieşit în stradă. S-au ţinut momente de reculegere. Oamenii şi-au strigat sus şi tare, pentru prima dată din `89 încoace, interesele. Au plâns părinţi, a plâns o naţiune. Colectiv, în fond, a aprins multe scântei. Oamenii, în special tinerii, au redescoperit solidaritatea, frumuseţea apropierii dintre oameni, după decenii de individualism.
Drama de pe 30 noiembrie i-a introdus într-adevăr pe români într-o nouă dimensiune a existenţei lor; disciplina focului, în notă figurată, a pus un popor prea arhetipal în situaţia de a lua atitudine, postură cu care, cel puţin în ultimii 10-15 ani, nu s-a întâlnit prea des. Astfel, ce nu s-a făcut în 3(0) de ani, s-a făcut în 3 zile. Focul, recunoscut de-altfel şi în plan mistic pentru caracterul pur, dar zdrobitor de puternic al chintesenţei sale, a pus ţara în mişcare. Tragedia stă în faptul că a trebuit ca sute de tineri să treacă prin această apocalipsă, pentru ca sistemul corupt să fie pus în crudă lumină. Poporul se bucură, în sfârşit de dreptul de a decide pentru el însuşi. Scăpat de sub dominaţia politicului, a prins putere şi se revoltă azi împotriva a tot ce nu s-a revoltat până acum. Pentru prima dată într-un deceniu în care cea mai relevantă implicare venită din partea poporului a fost prezența la vot din octombrie 2014 de 75%, a existat mobilizare, unitate. În ultimele două săptămâni, nu a mai contat dacă eşti rocker, rapper sau dacă faci parte din vreun underground hipsteresc, cât de lung ai părul sau ce cluburi frecventezi tu în mod regulat cel puțin odată pe săptămână, toţi au avut acelaşi scop, să-şi aducă o contribuție, să ajute, să arate că, înainte de a fi părţi ale stereotipurilor, sunt părţi ale unei societăți ca întreg, fără etichete. Au fost două săptămâni în care, la nivelul întregii ţări, s-a format o rețea de energie pozitivă. România, în situația actuală, este un centru de energii, oamenii au încetat să mai fie indiferenţi, şi-au depăşit inerţia în care obişnuiau să se complacă. Ca spiritul raţiunii lor să se aprindă, a fost nevoie de o scânteie de proporţii. În cele din urmă, un eveniment, tragic în esenţă, a aprins scânteia conştiinţei unităţii naţionale.
Era şi cazul, naţiune!
