Despre educaţia Montessori. Interviu cu conf. univ. dr. Marcel Căpraru / Cristina Carp – Silion

Conf. univ. dr. Marcel Căpraru, cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din Craiova şi cadru didactic asociat al Universității din Padua, Italia este președinte fondator al Asociației Alternative Pedagogice din Drobeta Turnu-Severin, printre ale cărei obiective se numără şi acela de a conştientiza valoarea metodei Montessori şi de a o populariza în învăţamântul autohton ca metodă de educație alternativă la cea tradițională. În anii ’90 a inițiat în premieră în România un proiect de formare de educatori AMI (Association Montessori Internationale). A tradus în limba română volumele Mintea absorbantă şi Secretul copilăriei, două dintre cele mai populare cărți ale Mariei Montessori, cea care a pus bazele principiilor educaționale montessoriene.

Reporter:  Sunteți fondatorul unei asociații care se ocupă de metodele lternative de educație. Cum stă sistemul de învățământ din România în ceea ce privește îmbrățișarea acestor alternative, eventual comparativ cu situația din alte state?

Marcel Căpraru: Nu am neapărat date la acest nivel, pentru a face comparație cu alte state. Ceea ce văd e că există deschidere din partea populației, chiar dacă nu foarte mare. Şi înainte, prin anii 90, Legea Învățmântului din acea perioadă dădea posibilitatea abordării metodelor alternative, atât în şcoli private, cât și în cele de stat. Problema era, pe atunci, că exista o reacție foarte puternică împotriva a absolut tot ce era alternativ, pentru că era ceva necunoscut, şocant. A avut succes o perioadă programul „Step by Step”, în primul rând pentru că era un lucru destul de simplu, într-un fel caricaturiza puţin sistemul tradiţional. A fost adus de niște fundații americane şi s-a răspândit repede, mai ales pentru că era pe gratis, banii veneau de la aceste fundații, pregătitea cadrelor didactice era destul de scurtă – aproximativ două săptămâni – şi se face același lucru (ca în sistemul tradițional, n. red.), dar pe centre de interese, adică mai multe grupe de elevi trec prin același orar – o grupă are matematică între orele 8.00 – 9.00, pe când altă grupă are română, apoi se rotesc din oră în oră. Succesul a fost că la clasele pe modelul „Step by Step” se dădea și o masă gratuită şi aveau și program prelungit. Sistemul „Step by Step” este cel mai răspândit, dar începe să decadă. A fost și un vârf al alternativei educaţionale Waldorf, introdusă tot de o federație care organizează cursuri. Instruirea cadrelor didactice pentru Waldorf este relativ scurtă, numai că lumea a cam renunţat la aceasta din cauza rezultatelor copiilor la evaluările naționale. Waldorf, deși e o alternativă şi este una bună, nu ia în considerație numai dimensiunea intelectuală în dezvoltarea individului, ci merge pe o  armonie cosmică, pe o dezvoltare în viziune spiritualistă să zicem, dar spiritualist din perspectiva adulţilor. Apoi, există alternativa Montessori, pe care am introdus-o în anii ’90 la Drobeta Turnu-Severin. Spre deosebire de celelalte două alternative, instruirea e, într-adevăr, foarte scumpă, dotarea corespunzatoare a sălilor de clasă e costisitoare, însă cu investiţia iniţială lucrează 20 de generaţii de copii, dacă materialele se păstrează în bune condiţii.

Reporter: Sunteți cunoscut ca un pioner al introducerii educației Montessori în România. Cum ați luat contact cu aceasta?

Marcel Căpraru: Eu ştiam de acestă pegadogie la modul general, pentru că e specialitatea mea, sunt pregătit în domeniul Ştiinţelor Educației şi Pedagogiei. Întâmplarea a făcut ca în 1991 o fundație din America să vină cu ajutoare materiale la un cămin de copii, cum foarte des se venea atunci din afară. Mie mi s-a propus să fiu translator şi aşa am vorbit chiar cu preşedinta fundaţiei care, la un moment dat m-a întrebat despre învăţământ, iar eu i-am explicat cum aş vedea schimarea în acest domeniu. Am făcut schimburi de telefoane şi de faxuri şi la doi ani de la această discuţie am primit un telefon: „Ştiu ce vă trebuie acolo, în România: Montessori! Faceți un proiect pe care o să-l finanțăm noi”. Două educatoare din Turnu Severin, împreună cu mine, ne-am dus la Cleveland, să ne instruim; pe atunci eu aveam aproape 45 de ani. M-am întors şi am pregătit înființarea primei grupe de grădiniță Montessori din România postbelică – asta pentru că au mai fost și înainte de război copii pregătiți după metoda Montessori. Apoi am organziat în România și primul curs de instruire Montessori. A fost într-adevăr, o premieră, pentru că, deși în 1936 Maria Montessori (pedagogul care a pus bazele acestui tip de educație, n.red.) fusese chemată să țină un curs aici, până la urmă nu a mai ajus, în contextul schimbării regimului politic, care nu i-ar mai fi acordat viză. Acum, la Turnu Severin funcționează trei grupe de stat şi cred că mai fucționează așa ceva tot în sistem de stat, doar la Cluj, subvenționat de biserica reformată. În rest toate sunt în sistem privat.

Reporter: Prin ce se diferențiază sistemul Montessori de sistemul tradițional de învățământ și de alte metode pedagogice?

Marcel Căpraru: În primul rând, diferența fundamentală este că în sistemul tradițional și în viața de zi cu zi din familie, părinții și profesorii, adulții în general, pornesc de la ideea că sarcina educației şi a lor e să construiască şi să formeze individualitatea şi personalitatea copilului. Adulții cred că e marea lor responsabilitate de a face acest lucru. În „Montessori” se pornește invers, de la ideea că cel care construiește viitorul adult este chiar copilul și că cei din jurul lui nu ar trebui să facă altceva decât să îi pună la dispozitie un mediu normal, pentru că el va construi singur adultul normal de care e nevoie. Şi mă refer, aici, nu numai că va dobândi cunoaşterea necesară, ci și o personalitate integră, în care diversele părți nu intră în conflict, în care intelectul, inteligența nu intră în conflict cu emoțiile, cu afectivitatea, cu voința, ci totul lucreaza în armonie.

În sistemul tradițional se consideră persoana de instruit ca și cum ai construi-o din afară, ca și cum ai face o clădire pe baza unui proiect, pe când în sistemul Montessori se consideră că dezvoltarea şi creșterea vin dinlăuntru. Dar ca să se dezvolte individul la maximul potențialităților sale, trebuie să aiba mediul potrivit la momentul potrivit. Exact ca o plantă pe care o pui în pământ şi crește, care trebuie să aiba la timpul potrivit condițiile necesare, apă, soare, pământ fără buruieni; dar creșterea e a ei. Aşa că educația Montessori începe de la naşterea copilului, dar nu făcându-i educație prin vorbe sau dirijindu-l strict, ci prin crearea unui mediu care să răspundă nevoilor lui interne. Dezvoltarea persoanei şi a ființei umane urmează niște legi naturale, dacă le cunoști şi le respecți, punându-i la dispoziție ce-i trebuie, atunci copilul se auto-disciplinează, crește normal, fără deviații psihice şi este o persoană automonă, independentă şi pe picioarele sale.

Reporter: Se vorbește, de altfel, de un stil de viață montessorian, nu?

Marcel Căpraru: Da, Montessori e, dacă vreți, o viziune, o abordare, nu nici doar un sistem de educație, nici doar o metodă pedagogică. E un sistem extrem de complex, cu o viziune şi asupra societății şi asupra lumii. De exemplu, la învăţământul elementar (6 – 12 ani, n.red.) este o viziune cosmică asupra întregului; la şcoală nu sunt programe de studiat, ci o introducere în întreg universul, pe calea imaginației, prin intermediul a cinci mari povești, prin care se pun bazele diverselor ştiințe şi prin care copiii explorează în ritm propriu, ținând cont de tendinţele naturale ale lor: tendinţa spre explorare, spre comunicare, spre mânuire – folosirea mâinilor, spre imitație. Toate sunt niște legi naturale pe care nu le poți opri.

Reporter: Care sunt rezultatele aplicării acestei metode? Există și personalități care au fost educate prin această metodă?

Marcel Căpraru: Oamenii vor rezultate. Ce înseamnă în fapt rezultate? Dacă te iei după standardele şcolii tradiţionale, studiile Montessori făcute oriune în lume – pentru că metoda se aplică la fel peste tot în lume, în Africa, în Miami – arată că dacă îl iei pe un copil de aici şi îl duci în altă parte se adaptează fără probleme, pentru că e același mediu şi la ei în școală. Așa putem spune că şi un copil format la grădiniţă în sistemul montessorian se va adapta şi la sistemul clasic de învățământ, mai târziu. Problema este că noi, ca adulți, trebuie să ne schimbăm. Atâta timp cât noile generații vin și sunt tot dependente, chiar dacă părinții sunt bine intenționați, atunci nu va ieși nimic. Vor fi câţiva copii „de succes”, să zicem, dar care vor fi formaţi în așa fel încât să fie arendașii „scalvilor”, managerii din toate domeniile vieții sociale care, bine plătiți, fac profituri uriașe pentru corporațiile care conduc lumea.

Dacă este să vorbim despre personalităţi, atunci fondatorii Google sunt cei mai cuoscuți, căutați şi pe Youtube filmulețe cu ei, în care explică faptul că mare parte din susucesul lor îl datorează sistemului Montessori. Apoi Obama a făcut grădiniţa Montessori, dar şi prinţii Angliei, Henry şi William, apoi fetele lui Bill Clinton şi bineînțeles, mai sunt numeroase personalități… Jeff Bezos, creatorul Amazon etc.

Reporter: Sunteți un critic al sistemului tradițional. Ce ați îmbunătăți sau schimba mai întâi în sistem?

Marce Căpraru: Totul ar trebui schimbat, dar ar trebui întâi să se renunțe la bănci. Şcoala ar trebui să fie fără bănci, fără manuale, fără catedră; catedra îţi dă autoritatea, iar sistemul cu banca îl oprește pe copil să facă lucrul fundamental pentru el – să se mişte, mișcarea este expresia vieții, iar dacă îl ții în bancă, primul lucru pe care îl învaţă copilul la școala tradiţională este… să stea în banca sa. Banca este o cătușă pentru spirit. În școala actuală, spiritele vii ale copiilor sunt încătușate, având drept rezultat indivizi lipsiți de voință, indiferenți, plictisiți, care își caută împlinirea în afara școlii și a societății adulte. Bineînțeles că adulţii sunt cei mai puțin receptivi la schimbare – și profesorii şi părinții. E conflictul major dintre adult şi copil; primul care crede că e responsabilitatea lui să îl crească şi să îl educe, şi cel de-al doilea, care are legile lui naturale de dezvoltare, pe care nu le conștientizeă, dar le urmează deoarece nu te poți opune legilor. Şi atunci e un război continuu între doi oponeți – adultul şi copilul, război pe care protagoniștii nu îl conştientizează deoarece „inamicii” se iubesc. Ei sunt doi dușamni care se iubesc, iar în care cel mai tare – adultul – îl oprimă pe celălat. Adultul nu vede care e munca de zi cu zi a copilului – aceea de a construi viitorul adult. Copilul face această muncă neîntrerupt, e o adevărată muncă de artist, iar adultul e învățat să facă muncă în serie, să lucreze asupra materiei şi să o transforme în ceva necesar lui, iar copilul lucrează asupra lumii ca să se construiască pe sine. Montessori e o mișcare de eliberare a copilului de sub prejudecățile adulților, tot așa cum, de vreo sută de ani încoace, există mişcări sau acțiuni de eliberare a femeii, care, în ultimă instanță, reprezintă doar eliberarea de sub prejudecățile societății.

Reporter: Cât de răspândită este pedagogia Montessori în România? Există șanse ca această comunitate să crească?

Marcel Căpraru: Există școli Montessori în mai multe orașe: Cluj, Timișoara, București, Turnu Severin, Mediaș. Anul acesta intră pe harta Montessori din România Galațiul, Oradea, Constanța. Lucrăm la creșterea comunității. La ora actuală, există destui montessorieni, să zic așa, care să ducă mai departe această idee şi oamenii au şi posibilitatea să afle informații de pe internet. Educația Montessori e mai dificil de implementat, întrucât formarea cadrelor didactice presupune costuri destul de mari (un curs Montessori presupune taxe de minim 5000 de euro, iar investițiile în dotarea de materiale este mai mare la început, dar aceste materiale sunt folosite, în timp, chiar de peste 20 de generații de copii. De aceea, sistemul e mai greu accesibil celor cu putere financiară mică, iar statul nici nu intervine să ajute.

Totuși, dacă Maria Montessori ar fi trăit în epoca actuală, sigur ar fi făcut cursuri online. Aşa că, în curând, chiar din toamnă, vom lansa, în cadrul Asociației Alternative Pedagogice, prima serie de cursuri de instruire Montessori online, destinate educatoarelor pentru grupa 3 – 6 ani. Cursurile sunt elaborate sub coordonarea mea, de o echipă de cadre didactice Montessori cu o experiență de peste 15 ani. Intenția noastră e ca un număr cât mai mate de educatoare care lucrează în sistem tradițional să-i treacă pe copii în sistem Montessori, în așa fel încât, în orice grădiniță să existe cel puțin o grupă Montessori. Părinţii, de asemenea, în special cei direct interesați de homeschooling, se pot înscrie la cursuri  în aşa fel încât cât mai mulți copii să fie „salvați” de sub autoritatea statului.

A consemnat Cristina Silion

Anunțuri

Despre argomin

ARGO: periodic cultural trimestrial fondat în anul 2015 la iniţiativa domnilor Codrin Vasiloancă, Cristian Florea şi Bogdan Silion, intelectuali şi profesori din Galaţi şi din Brăila.

Un comentariu

  1. Pingback: SUMAR ARGO NR. 2 / IUNIE 2015. Responsabil ediţie: Cristian Florea |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: