Amintiri din copilăria unei prinţese / Cristian Florea

Începând cu 1910, Regina Maria se decide să-şi aştearnă pe hârtie amintirile, care vor constitui un fel de prolog la jurnalul pe care va începe să-l ţină din august 1916, odată cu intrarea României în război. Faţă de evenimentele dramatice prin care îi va fi dat să treacă în următorii doi ani, anii refugiului şi ai rezistenţei pline de privaţiuni în capitala Moldovei, paginile care prefaţează jurnalul propriu-zis, înfăţişează, prin contrast, o epocă îndepărtată de pace, senină şi lipsită de griji, cum numai în copilărie poate fi trăită.

Să ascultăm evocarea acelei fericite vârste, corespunzând în bună parte cu anii trăiţi în Malta, unde tatăl ei, prinţul Alfred, duce de Edinburgh, se afla detaşat la comanda flotei din Mediterana.

heritage-malta-3_0

“Cei trei ani petrecuţi în Malta au fost un vis lung şi fericit…Locuiam în Sant’Antonio, reşedinţa guvernatorului, în afara oraşului. Era un conac uriaş, înconjurat de o mulţime de grădini, mai mici sau mai mari, împrejmuite de ziduri splendide, misterioase. Închid ochii şi parcă le văd din nou. O! Ce grădini! Simt parfumul de iasomie, de trandafiri, de lavandă, de flori de portocal. Văd lumina care le învăluia pe toate, aud zumzetul puzderiei de insecte, păşesc din nou pe cărările cu dale smălţuite dintre rondurile mari în care florile creşteau într-o abundenţă sălbatică. Muşcate ca nişte copaci, cactuşi cu forme de neînchipuit, trandafiri superbi, violete bătute, enorme, mănunchiuri de crizanteme albe ca zăpada, iasomie cu flori mari, lavandă, maci, verbină şi nenunărate flori de toate culorile, formele şi mirosurile.., care acum, în amintire, mi se par scoase din poveşti cu zâne, flori pe care nu-mi va mai fi dat să le văd. Îmi amintesc un  copac ale cărui flori se deschideau albe şi apoi îşi schimbau culoarea de la zi la zi, devenind roz şi, înainte să moară, aproape roşii. Sau un alt copac, cu spini ici-colo, foarte mare, îmbrăcat în flori de culoarea portocalei şi atât de încărcate de nectar încât, dacă scuturai ramurile, mierea îţi ploua peste cap şi umeri. Mai erau şi portocalele de Malta, viu colorate şi zemoase, iar copacii înfloreau chiar în timp ce rodeau…Erau iazuri mici, ascunse, şi canale micuţe de piatră, ca un fel de apeducte pentru pitici, prin care curgea apă limpede, cristalină.

Vedeam frumuseţe pretutineni, visuri, aventuri, mistere. Îmi amintesc clipe de cea mai intensă plăcere, să fi fost oare întru totul artistice, sau amintiri îndepărtate păstrate de sufletul meu dintr-o altă viaţă? Nu ştiu, dar nu pot explica de ce era bucuria atât de intensă. Îmi amintesc cum rătăceam într-o după-amiază de vară, într-un loc îndepărtat, aproape de mare, un loc pe care-l descoperisem într-una din lungile mele plimbări călare. Ducky şi cu mine ne căţăram printr-o plantaţie enormă de portocali care cobora către ţărm în terase mici, neregulate, toate pline de sălbăticie şi mister – alergam sub portocali, săream zidurile de piatră care despărţeau rândurile, toate în josul pantei, spre marea albastră şi îndepărtată, până când am ajuns dintr-o dată într-un loc deschis şi am văzut în faţa noastră un rezervor mare, cu suprafaţa netedă, iar de jur împrejurul ghizdurilor tari, de lut bătut – enormi dovleci portocalii. În depărtare se întindea marea, de un albastru-safir, gigantică, nesfârşită, deasupra cerul era de aceeaşi culoare şi la fel de nemărginit. Îmi venea să mă las la pământ şi să plâng de bucurie, fiindcă frumuseţea aceasta anume trezea în sufletul meu ceva ce nu pot descrie. Nici acum, după douăzeci, douăzeci şi cinci de ani, nu-mi pot aminti ziua aceea fără un fior de emoţie.

Malta e o insulă tare ciudată, foarte stâncoasă, toate drumurile sunt mărginite de ziduri de piatră…Fiecare câmp are de jur împrejur un zid de piatră, de obicei făcut din pietre spongioase, puse una peste alta cum s-a nimerit, uşor de dat jos pentru cine dorea să intre într-un loc interzis. De multe ori, în spatele zidurilor acestora se ascundeau grădini superbe. Călărind prin sătucuri şi orăşele surprindeam imagini fugare din micile paradisuri înflorite, prin ferestre neaşteptate. Localnicii era foarte prietenoşi, foarte gălăgioşi şi leneşi, ca italienii din sud, şi mulţi erau foarte frumoşi. De multe ori galopam pe străzile satelor pe caii noştri mici, arabi, iar femeile dădeau fuga din spatele uşilor deschise să-şi adune copiii şi micile plite de piatră lucioasă pe care făceau cafeaua în mijlocul străzii. Îmi amintesc mirosul cafelei arse şi al unei plante pe care o amestecau în ea. Femeile purtau pe cap o capă neagră, ciudată, de mătase, întărită cu patru balene şi curbată în afară; acest acoperământ pe cap, întâlnit numai în Malta, îl numeam faldetta. Golful Malta era o frumuseţe cioplită din inima stâncii. N-am să uit ziua când am sosit acolo. Era spre seară, soarele tocmai apunea şi tot cerul era o baie de roşu. Avuseserăm parte de o traversare furtunoasă, de patru zile, de la Marsilia, pe H.M.S. Osborne…Vasul nostru, împins de aburi, trecea încet prin două rânduri de crucişătoare pavoazate, pe care toţi marinarii stăteau aliniaţi pe vergi (pe vremea aceea încă se naviga cu pânze). Cu toţii aclamau; s-au tras salve de tun, ca la primirea oricărui membru al familiei regale, iar fanfara cânta God save the Queen”.

(Fragment din Regina Maria, Jurnal de război 1916-1917, Humanitas, 2014)

Anunțuri

Despre argomin

ARGO: periodic cultural trimestrial fondat în anul 2015 la iniţiativa domnilor Codrin Vasiloancă, Cristian Florea şi Bogdan Silion, intelectuali şi profesori din Galaţi şi din Brăila.

Un comentariu

  1. Pingback: SUMAR ARGO NR. 2 / IUNIE 2015. Responsabil ediţie: Cristian Florea |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: