Coiful de la Găvani – Muzeul de Istorie al Brăilei
* În 1971, în localitatea Găvani, din comuna Gemenele, a fost descoperit, într-un tumul, un coif atic de bronz, piesă unică a patrimoniului naţional, expusă în prezent la Muzeul de Istorie al Brăilei. Împreună cu alte câteva obiecte, coiful a aparţinut unui aristocrat geto-dac, răpus cel mai probabil, în urma unei lupte cu sciţii.
Brăila zilelor noastre este, în multe privinţe, un imens sit arheologic. Însă, din lipsa fondurilor, ceea ce azi ar trebui să fie restaurare se transformă de multe ori în degradare, cu girul autorităţilor. În mijlocul acestui război tăcut, Muzeul de Istorie seamănă cu un azil, ce-i drept unul foarte modern. Aici găsim mărturia tăcută a mileniilor care astăzi ne dau dreptul să facem cumpărături de la Billa. Găsim tot felul de obiecte, unele mai vechi decât şi-ar putea imagina cineva, care nu-şi mai au locul în mica noastră istorie cotidiană: “pacienţi” a căror viaţă o prelungesc muzeografii pentru a recompune Istoria, “pacienţi” care-şi aşteaptă în patul lor de sticlă urmaşii, uneori chiar foarte îndepărtaţi, cărora să le amintească cine sunt ei şi de ce sunt ceea ce sunt.
Un tânăr zeu pe câmpul lui Marte
“Ei bine, un beneficiar extrem de important al secţiei de arheologie, un beneficiar cu acte de patrimoniu în regulă, este acest coif din bronz”, ne spune dr. Valeriu Sârbu, istoric şi cercetător în cadrul Muzeului de Istorie din Brăila. Am început cu secţia dedicată arheologiei, poate datorită literei A, sau poate din pricina cuvântului grecesc “arhe”, care ne vorbeşte despre ceva atât de vechi încât nimeni nu-şi aduce aminte de altceva de mai înainte. Se întâmpla acum două mii şi vreo trei sute de ani, chiar aici, în apropiere, la Găvani, în comuna Gemenele, când sciţii, popor nomad venit dinspre Răsărit, i-au înfruntat pe geto-dacii care stăpâneau aceste pământuri. Sub coiful de bronz adus tocmai din Atica de corăbiile greceşti pentru a întruchipa pe câmpul lui Marte un zeu, încă străjuieşte privirea celui care l-a purtat. Avea cu dânsul colţi de mistreţ, să-l apere de spiritele rele. Dar nu l-au apărat şi de sciţi. Pentru că abia mult mai târziu, într-o altfel de bătălie, un excavator a rupt movila de pământ numită “tumul”, în care fusese prefăcut trupul tânăr şi netemător de moarte. Era în 1971, când comorile şi armele ascunse în tumulul de la Găvani au fost risipite în cele patru vânturi de lăcomia lumii, sau poate că de furia din sângele urmaşilor acelor sciţi ucişi cândva în luptă. Numai coiful a rămas. “O fi tocmai din primul război mondial”, îşi spuneau oamenii, închinându-se cu milă: “Dumnezeu să-l ierte”. Şi mai erau lucruri mărunte, ponosite: vârfuri de săgeţi şi mărgele de sticlă, colţi de mistreţ şi meşteşuguri din acelea pentru veştmântăria cailor, şase la număr, aşa cum se vădea din numărul zăbalelor şi al psaliilor. “Atât s-a mai găsit, când cei de la muzeu, după aproape un an de zile, au ajuns acolo, luându-se după vorbele oamenilor, care povesteau despre dealuri ciudate şi morminte jefuite”, spune Valeriu Sârbu. Şi cine ştie? Poate că pe-aici, pe undeva, stepa Bărăganului ascunde încă o vale a regilor.
A consemnat C. Smirnoff
